Zilele trecute am dat peste o campanie care isi propune strangerea de fonduri pentru copilasii bolnavi de TBC din cadrul Sectiei de pneumofiziologie copii “Lacul Bucura” sector 5 Bucuresti – Institutul National de Pneumologie “Marius Nasta”.
Si pentru ca orice are legatura cu plamanii ma sensibilizeaza (din motive personale) consider de cuviinta sa va povestesc cate ceva despre proiectul “Ajuta-i sa respire!”. Cine stie cum se trezeste bunatatea in voi.
Conform unor studii, mai exact cele ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), tara noastra minunata face parte din regiunile unde tuberculoza este inca foarte activa. In lume, la fiecare patru secunde un om se imbolnaveste de tuberculoza, iar in fiecare zi trei copii sunt diagnosticati cu aceasta boala din cauze precum: alimentatie proasta, neglijenta si conditii de igiena precare.
Acesta este cel mai puternic motiv pentru a ne mobiliza si a strange niste banuti pentru igienizare, pentru asigurarea unor obiecte si medicamente absolut necesare, dar si pentru crearea unui climat calduros in care copiii bolnavi de TBC internati la sectia mai sus amintita sa poata trai pana la momentul mult asteptat al vindecarii.
Donatiile se pot face in contul Asociatiei pentru Promovare si Dezvoltare Comunitara RO23UGBI0000172005950RON deschis la Garanti Bank agentia Pipera (cont in lei). Totodata, mai exista posibilitatea redirectionarii unui procent de 20% din impozitul pe profit catre Asociatie. Doritori pot trimite un email la office@appdc.ro pentru aflarea modalitatii prin care se poate face acest lucru.
httpv://youtu.be/3gyX3Nu_3pY
Nu am inteles, pana nu am petrecut ceva timp la Centrul MDR-TB [n.r. tuberculoza multi-drog rezistenta] al Institutului “Marius Nasta”, cat de dificil este pentru pacienti sa urmeze tratamentul. Medicamentele pentru MDR-TB te fac sa te simti ingrozitor. Efectele secundare sunt groaznice: paranoia, greata, depresie, dureri de cap, fotosensibilitate. De cele mai multe ori, medicamentele pentru MDR-TB te fac sa te simti mai rau decat boala in sine. Sa convingi pacientii sa termine doi ani de tratament este foarte dificil. Nu ii condamn si nu ii judec atunci cand il abandoneaza deoarece inteleg prin ce trec. Daca nu au sprijinul necesar, din partea familiei, din partea unui psiholog, pentru a trece peste asta, multi dintre ei renunta.
thanks for share!