O zi obisnuita de luni…
Te trezesti. Cu “roua trandafirilor te speli pe fetisoara”. Te imbraci cu hainele de luni, te parfumezi si te pregatesti sa faci fata frigului de afara. Stii ca ai de parcurs un drum de 2 ore pentru a ajunge la destinatie. Iesi pe usa, iti dai seama ca este ora 9 si ca esti la un pas de a fi in intarziere. Nu-i bai, cu putin noroc ajungi la timp.
9.15 – te urci in autocar si incerci (impreuna cu soferul acestuia) sa explici unei femei coborate din bananier ca pe locul pe care tocmai isi odihneste pretiosul posterior scrie mare, cu beculete si colorat: “rezervat” (iar altele nu mai sunt libere). Cedezi si se rezolva si problema asta. Cu greu si cu mult noroc.
Pleaca masina din autogara si, dupa ce ai mers 3 ore bara la bara, constati ca abia au trecut 50 de km din totalul de 170. Asta sa fie problema! Caldura e, apa e, junk food… cat sa dai si vecinei de scaun :)) Ar parea minunat, dar nu! Si nu datorita drumului! Pe locurile din spate stau niste retardei cu comportament venit de pe malul Nilului: daca te vad ca citesti au reactii inteligento-cretine: “ia uitele pe-astea! vor sa se faca destepte! nu mai bine ca noi? […] atat ii trebuia profei de engleza sa nu ma treaca! i-am aratat de vreo 2 ori pumnul”. Sa nu iti vina sa le dai cu cartea in cap? (-poate le mai urca si lor mintea).
13.00 – autocarul face o pauza fortata… de politisti.
14.00 – refuz sa cred ca intr-o ora am parcurs doar 30km, dar viata e putin mai roz: retardeii au coborat la …Cocarlatii-din-deal.
16.00- cu putin efort ajungi in Bucuresti. Dupa aproximativ 7 ore. Greu.
Concluzia: “e iarna. Ninsoarea a luat prin surprindere autoritatile” – reloaded.
macar zapada ti-a inspirat postul asta. pai nu merita?