Astazi in autobuz ma uitam cum doi oameni simpli isi declara iubirea numai privindu-se. Li se vedeau sclipirile din ochi, dorinta de a nu fi acolo, printre atatia oameni, ci undeva, departe.
Asta este iubirea: un lucru simplu, un mod de a comunica cu cel pe care ai impresia ca il cunosti de o viata.
Iubirea e simpla. Daca te uiti in ochii celuilalt si te intelege, ai mai facut un pas inainte. Ori o accepti, ori te lasi de ea.
Ce simplu e pentru noi, femeile!
Ia intreaba un barbat! Sa vezi, la fel gandeste?
Doamne, cat de multi tipi dezumanizati am intalnit, am auzit si am citit despre ei… Dar stii care-i partea cea mai proasta? Nu numai ca nu-si dau seama de ce se petrece cu ei, dar nici nu vor sa inteleaga femeia, o desconsidera, vorbesc vulgar, o agreseaza fizic sau verbal. Cu siguranta, este o reminiscenta din copilarie, fiindca ceea ce a vazut acasa, aplica in propria sa viata.
Plec uşor, pentru că, oricât de vag, atunci când Îngerul iubirii e chemat de două priviri, nu e bine să te amesteci. Trebuie să laşi de acum încolo oamenii să încerce să descifreze ce le şopteşte Îngerul. Cum/cât vor reuşi… e povestea lor.