Mi-ai fost alaturi mai bine de 4 ani, timp in care ai incercat din rasputeri sa te faci remarcat. Pentru ca eu nu te vedeam decat ca pe o jumatate. Probabil jumatatea mai buna.
Ai reusit sa iti faci subtil intrarea si te-am acceptat pana la urma in viata mea. Auzisem ca nu e ok sa nu te am.
Mi-ai provocat durere din cand in cand, in special in momentele in care te simteai ignorat si te bagai in seama cu ceilalti. Cu cei frumos aliniati. M-ai suparat atunci cand ai incercat sa ii elimini. Insa ti-ai gasit repede locul.
Din pacate, nu am stiut sa am grija de tine asa cum ai fi meritat, chiar daca te-am purtat cu mine peste tot. Am ajuns sa iti fiu indiferenta si ai facut ce-ai vrut din mine.
Am ales sa raman cu fratele tau, dar si el imi provoaca prea multa durere si mi-ai sters pentru o perioada zambetul de pe fata. De aceea, consider ca este timpul sa ne despartim, dar voi pastra in minte si chipul lui, asa cum l-am pastrat pe al tau!
Te-am iubit, molar de minte!
Saptamana ce vine ma duc la DENT ESTET – acolo unde te-am lasat si pe tine, acum un an.
Ce mai cauta lumea:- scrisori de adio
ce se intampla cu concursul cu papusile, pagina nu mai exista!
Buna, Mihaela!
Concursul exista, este in continuare pe blog. In cursul zilei de maine voi desemna si anunta castigatorii printr-un email.
Desigur, voi tine cont de raspunsurile primite pana la data limita.
Frumos articol, ce sentimente puternice :DD