Orice discurs cu adevarat reusit trebuie sa se caracterizeze printr-o doza de emotie
Charlie Chaplin, cand patrundea in incaperea izolata fonic pentru a tine un discurs la radio, simtea in stomac acea senzatie neplacuta ca atunci cand traversezi Atlanticul pe o furtuna de februarie
Pentru a deveni buni vorbitori in public repede, trebuie sa respectati 4 conditii:
1. Incepeti cu o dorinta puternica si indarjita – “mai bine as fi un vorbitor desavarsit decat un om de afaceri realizat” (Philip D. Amour)
2. Sa stiti exact despre ce vreti sa vorbiti.
3. Aveti incredere in voi – pentru a capata curaj, purtati-va ca si cum ati fi deja curajos, cu o vointa de fier. Cu siguranta curajul va inlocui teama
4. Exersati! Exersati! Exersati!
Ca sa scapi de sentimentul de jena, e bine sa gasesti ceva de facut cu mainile – orice gest cu un anumit scop banal te va face sa te simti in largul tau in fata lumii. O expunere este o calatorie cu un anumit scop, drept care trebuie sa existe o ruta. Persoana care incepe de nicaieri, de obicei tot acolo ajunge. Nu-ti tine discursul asa cum spunea Rousseau sa scrii o scrisoare de dragoste: “a inceput fara sa stie ce va spune si a incheiat fara sa stie ce sa zica”
Nimic nu stimuleaza mai mult gandirea decat o opinie diferita.
Un discurs bine pregatit este 90% deja prezentat.
Un bun vorbitor descopera, de obicei, dupa ce a terminat ca au existat patru versiuni ale discursului sau: una pe care a pregatit-o, cea pe care a prezentat-o, varianta publicata in ziar si cea pe care ar fi vrut sa o prezinte.
Daca v-ati indoit vreodata ca frazele vin de la sine fara un efort deosebit, trantiti pe cineva la pamant; cand se ridica veti descoperi ca-i va fi mult mai usor sa se exprime.
Un predicator nu va reusi niciodata sa transmita un mesaj sincer prin predica sa pana nu o va repeta de cel putin 6 ori.
“Un om obisnuit nu foloseste mai mult de 10% din capacitatea sa de memorare. El iroseste 90% incalcand legile firii dupa care functioneaza memoria” (Carl Seashore). Legile firesti ale memoriei: intiparirea, repetarea si asocierea de idei.
“Totul depinde de felul in care vorbeste cineva si nu de chestiunea in sine” (Quintilian)
“3 lucruri conteaza intr-un discurs: cine il spune, cum il spune si ce spune – ultimul fiind cel mai putin important” (Lordul Morley)
O fereastra bine facuta nu atrage atentia. Lasa doar sa treaca lumina prin geam. Asa trebuie sa fie si un bun vorbitor: sa fie atat de natural incat auditoriul sa nu observe niciodata felul sau de a vorbi, sa fie preocupat doar de ce spune.
Personalitatea este mai importanta decat succesul in afaceri, decat o inteligenta superioara. Este calitatea cea mai importanta pentru a tine un discurs.
“Cine nu stie sa zambeasca sa nu isi deschida pravalie” (proverb chinezesc)
Cel mai important lucru pentru un predicator, pe langa harul divin, este oxigenul
Reguli: – publicul nu rezista ispitei de a se uita dupa ceva care se misca (nu trebuie sa te joci cu mainile, hainele, pixul) – distrage atentia si da impresie de slabiciune
– vorbitorul trebuie sa isi aseze publicul astfel incat acesteia sa nu ii fie distrasa atentia de cine mai intra pe usa
– nu mai trebuie sa fie altcineva alaturi de el; de fiecare data cand unul din cei aflati pe scena “in asteptare” se misca, publicul nu mai este atent la cel care vorbeste
Orice gest pe care il inveti dintr-o carte este nefiresc. Totul trebuie sa porneasca din tine, din suflet, din minte, din interesul pentru subiectul respectiv, din dorinta de a face si pe altcineva sa vada lucrurile exact asa cum le vezi tu. Singurele gesturi care trebuie facute sunt cele spontane. Gestul nu este o haina de gala pe care o imbraci la ocazii festive, ci exprimarea unei stari interioare.
“Omul este in stare sa gaseasca orice altceva de facut sa ca evite sa isi puna mintea la contributie” (Sir Joshua Reynolds)
Intr-un trib din Africa, vorbitorul poate vorbi doar atat timp cat este in stare sa stea intr-un picior. Atunci cand degetul mare de la piciorul ridicat atinge pamantul, inseamna ca a terminat.
Orice discurs, indiferent daca voritorul isi da sau nu seama, are 4 scopuri majore: sa clarifice ceva, sa impresioneze si sa convinga, sa indemne la fapte, sa amuze
Motivul pentru care multi nu sunt in stare sa converseze este faptul ca discuta numai despre lucrurile care ii intereseaza pe ei insisi. Determinati-i pe ceilalti sa vorbeasca despre ceea ce ii intereseaza pe ei, despre profesia lor, despre performantele lor la golf etc. Ascultati atent ceea ce vi se spune si veti constata ca le-ati oferit un moment placut; in consecinta, veti fi considerat o persoana care stie sa participe la discutie – chiar daca ati vorbit foarte putin.
Vorbitorul trebuie sa incerce sa isi exprime doar cateva puncte de vedere, pe care sa le ilustreze cu cazuri concrete
Aveti curajul sa fiti originali!
P.S. Puteti cumpara cartea Cum sa vorbim in public – Dale Carnegie de AICI
Ce mai cauta lumea:- cum să vorbim în public pdf
- cum sa vorbesti in public
- cum sa vorbim in public
- cum sa vorbim in public dale carnegie pdf
- cum sa vorbim in public dale carnegie
- Dale Carnegie - Cum să vorbeşti în public