Antumele lui Jean-Lorin Sterian reprezinta o antologie personala in care se refleta Bucurestiul, o selectie de texte din B24FUN – revista la al carei succes contribuia cu texte mai mult sau mai putin inspirate.
Este un jurnal de freelancer, un mod de a-si spune apasarile si frustrarile. O parte din ele sunt selectate mai jos, pentru restul va rog sa mergeti in librarii si sa cautati coperta simpatica marca Herg Benet Publishers – nu aveti cum sa o ratati!
Recomand cartea in mod special celor care locuiesc in capitala, pentru ca sigur inteleg mai bine anumite expresii, descrieri de locuri si intamplari. Fragmente:
Un Om de Parcare intr-o parcare plina este nefericit. Acesta este blestemul lui (Cel mai singur din parcare)
Anostii colectioneaza atingeri, nume si mirosuri de celebritati […] nu au ce sa povesteasca despre ei, asa ca traiesc vietile altora. Sunt purtatori ambulanti de bannere cu branduri de vedete. Sa-i aplaudam cu palme mici. Fara ei nu ar exista genericul de final. Autografele sunt noile moaste. Celebritatea este cea mai dorita boala transmisibila. De asta, dintre toti apostolii, mi-e simpatic Petru. A fost singurul care nu s-a dat mare ca-l stie pe Iisus. (Portretul make up artistului la tinerete si batranete)
Cred ca magnetii sunt semn de frustrare si revolta impotriva marelui frigider greoi, incet si lenes, molau si parca uitat in colt. Daca tot nu are saracul personalitate, hai macar sa ii atribuim noi una. (In fridge we trust)
Eliade spunea ca un barbat si o femeie pot fi cu adevarat prieteni numai atunci cand fiecare iubeste pe altcineva. De ce ai vrea sa afli bornele unui drum pe care nu ai lasat nici o frana? (Vrei sa fiu prietenul tau)
Cea mai usoara cale de a ajunge milionar este sa fii copilul unui miliardar. Restul sunt detalii (Milionar peste noapte)
Pentru un freelancer, calculatorul este ca masina pentru taximetrist, mopul pentru femeia de serviciu sau gogosarul pentru bulgar (Monitoare in berna)
Din fericire, pentru orice exist o solutie: cartile practice, ale caror titlu incep cu “How to”. Inventate de o natiune pragmatica, scrise de mari intelepti, indivizi care au reusit in viata, care au facut avere prin propriile eforturi (scriind, de exemplu, carti de acest gen) si pe care ii asteapta acasa o familie de Hallmark, in care domneste o minunata armonie si in care pana si cainele latra discret, numai la orele afisate. (Cum sa…)
Musak este acea muzica omniprezenta in lifturile de companii pe care, ajuns la etajul dorit, ai uitat-o instantaneu (Musak si Muzichie)
Daca am lasa Sepultura si Roxette sa ne invadeze, orasele s-ar transforma in sanatorii. Noroc cu iPod-urile si claxoanele (Musak si Muzichie)
…ce mi-ar mai placea si mie cartea asta de Craciun… 😛
Cat de mult? Sa stiu cum pun problema la Mosu’
simt ca-i deja a mea! am pastrat ziarul de ieri ca sa-i imbrac copertele 🙂
da, mi-a placut si mie aceasta carte. O recomand cu caldura!