Salvarea este la o sirena distanta

“Comporta-te fata de bolnav asa cum ai vrea sa se comporte altii cu tine” sta scris cu litere de argint pe holurile Serviciului de Ambulanta Bucuresti Ilfov – despre care v-am povestit zilele trecute.

Timp de 30 de minute acest hol m-a gazduit pentru a-mi astepta cumintica echipajul alaturi de care urma sa imi petrec urmatoarele 12 ore. A fost pentru prima data cand m-am simtit cel mai mic si fara puteri om. Pentru ca in fata acestor oameni care misunau pe holuri in uniforma portocalie suntem niste viitoare victime in mainile carora sta viata noastra.

“Astazi uiti de intuitie, nu iti dai cu parerea in fata pacientului, nu te bagi la proactivitati. In rest… haide sa iti prezint echipajul si masina.” Dur – mi-am zis in gand cand mi s-a prezentat dl. Dr. Radu Berca, insa astazi trebuie sa imi arat ca imi pot depasi limitele. Si mi le-am depasit!

Nu au fost cazuri grele. Cateva dintre situatiile cu care ne-am “confruntat” au fost traite pe propria piele, altele observate de la distanta, in timp ce asteptam Salvarea (pentru ca pana acum nu stiam cum sa reactionez).

Desigur, au fost si cazuri (doua, mai exact) cand pacientii probabil aveau nevoie de un taxi care sa ii transporte din punctul A in punctul B sau pur si simplu voiau sa mai stea de vorba cu cineva.

Astfel, cazurile la care am asistat au fost, pe rand:

– Astm – pacient cu obezitate morbida, nascut in ’83, cu mama mincinoasa 🙂 “Nuuuu, copilul meu nu fumeaza” – dar avea degetele ingalbenite de nicotina si bricheta langa el.

– Cefalee – pacienta A UITAT sa mentioneze pana in momentul in care am iesit din casa ei faptul ca… avea Hepatita C.

– Transport intre spitale al unei paciente internate initial pentru analize. Doamna in varsta, analize de sange, descoperit leucemie. Ce a fost cel mai trist la acest caz: faptul ca doamna doctor de la spitalul nr 1 a mintit cu nerusinare: “Pacienta este in stare perfecta, nivel oxigen 90, puls 70”.Pusa la aparate: nivel oxigen 40, puls 50. O mica diferenta si cateva minute ce o desparteau de…

– Plaga mana dreapta – Stiti senzatia aceea de durere cand vedeti ca cineva a patit ceva? Ei bine, asa am simtit eu cand am vazut cum As. Alina Vornicu isi trantea usa masinii de Ambulanta peste mana dreapta, in timp ce doamna in varsta de mai sus trebuia primita de urgenta in Spitalul Fundeni.

– Traumatism coloana – Asta a fost anuntat prin telefon. De fapt, pacienta alunecase pe scari cu doua zile in urma (informatie “scapata”) si nu avea decat o lipsa acuta de chef deplasare 🙂

– Lipotimie – Caz social, domn cazut in strada din cauza unui consum de alcool mult peste limita bunului simt, anunt facut de catre doi studenti la Arhitectura.

Concluzii:

– oamenii mint, exagereaza, uita sa spuna informatii pretioase, se rusineaza cand vine vorba de spus simptome. Dar mai ales… nu isi dau seama ca in timp ce ei isi plang de mila complet aiurea, altii se zbat intre viata si moarte.

– imediat de voi reveni in tara voi fi din nou voluntar pentru o zi. M-am indragostit de echipaj, de viata lor, de povestile si de pasiunea pentru ceea ce fac. Ceea ce va recomand si voua! Va inscrieti, anuntati cand puteti merge si … spor la salvat vieti! 🙂

Ambulanta Bucuresti – ep. 1 from razvanbb on Vimeo.

– multumesc frumos pentru ca au suportat un intrus:  Dr. Radu Berca, As. Alina Vornicu, dar si lui Razvan Baciu pentru ca s-a saturat sa fie numai el un erou si sa ma salveze de fiecare data, asa ca m-a trimis in lume, sa vad cum se face :). Multumesc.

“Fii bun de cate ori se poate. Si intotdeauna se poate” (Dalai Lama)