I Clowns (The Clowns) – 1970

Comedia I Clowns a fost lansata in anul 1970 in regia lui Federico Fellini, iar de coloana sonora s-a ocupat Nino Rota –  un film perfect pentru cei care duc dorul circului asa cum era el cand eram copii, dar interzis celor care sufera de coulrofobie (frica de clovni).

Pentru ca teatrul capatase amploare si circul si-a pierdut din insemnatate, in anii ’70 s-a incercat realizarea un documentar despre viata circarilor “pensionati” si nostalgici si despre faptul ca numerele de la circ nu mai sunt ce erau candva.  Moartea si ceremonia inmormantarii clovnului Foscarelli este insasi moartea circului, a unui mod de a trai in aceasta lume.

Regizorul (si actorul, in acelasi timp) considera Pamantul o imensa scena, pe care oamenii tin o reprezentatie  prin activitatile si moravurile lor – “viata ca un circ” este ironizata prin intermediul comicului de caracter si al celui de situatie: cafeneaua, gara, strada, nebunul, cersetorul, betivul etc. . Evocarea acestui spectacol este justificata de amintirile din copilaria lui Fellini, cand fugea de acasa cu trupele de circ.

In prima parte a filmului este prezentat Circul Ecvestru, asa cum era el in timpuri “stravechi”. Trecerea de la o scena la alta este obositor de rapida: secventa in care o tipa din public o provoaca pe Doamna Hercule – Matilda sa se lupte pentru a castiga 10 salarii se termina cand acestea incep competitia. O alta scena extrem de scurta este cea in care o doamna vine la carciuma din colt sa isi ia sotul beat acasa –  un spectacol al vietii, intr-o scena ce urmeaza a fi ironizata de catre actorii de circ.

Clovnii nu au disparut. Lumea este de vina ca nu stie sa rada!