Timp liber și pandemie. Cum le împăcăm?

Salut! În orice criză există un moment de contracție maximă, dar imediat după ce criza se mai estompează, apar foarte multe produse culturale interesante și în curând o să fie un mare boom în ceea ce privește consumul.

Tocmai de aceea, te invit să ai alături o cană cu ceai/ apă sau un fursec, pentru a povesti puțin despre ce s-a întâmplat cu viețile noastre în ultimul an și cum am împăcat timpul liber cu pandemia, cu izolarea, dar și să împărtășești cum arată pentru tine viitorul.

Ce mi s-a întipărit în minte în pandemia asta: este OK să fim și să ne arătăm vulnerabili, pentru că asta poate scoate la iveală resurse pe care nu știam că le deținem și că avem nevoie să ne hrănim cu informații care să ne țină mintea cât de cât limpede și neobosită de știri, sfaturi și articole nesolicitate.

La început eram foarte mult cu ochii pe știri, hărți în timp real, urmăream când și dacă se deschid țările pentru care aveam bilete de avion cumpărate cu jumătate de an înainte, pe Facebook eram bombardați cu sfaturi și articole nesolicitate, de rețete anticovid și cum să nu ne expunem la 5G.

Practic, toată lumea este vehementă într-o direcție sau alta.

Pe de altă parte, arta și, prin extensie, industriile creative au dus greul în toată această perioadă, fiind principalele responsabile pentru sănătatea mentală a milioane de oameni ale căror dorințe și drepturi au fost brusc suspendate.

Fără filme, cărți, arte performative online și tururi virtuale ale muzeelor, izolarea asta ar fi fost infinit mai dificilă cu siguranță. Și trebuie să recunoaștem că ne-am cam învățat să le primim gratuit. Inclusiv memeuri – și acestea au ajutat și au fost o formă de terapie sau un răspuns de rezistență la provocările situației prin care trecem cu toții, la nivel global. Artiștii au pus la dispoziție spectacole și concerte prin live-uri de Facebook, tururile virtuale au fost și ele gratuite.

Capitolul 1. CĂRȚI

Sunt foarte pasionată de citit poate și pentru că am crescut printre miile de volume moștenite de la bunicul meu, dar și pentru că sunt o fire care preferă să se afunde într-o carte mai degrabă decât să las o zi fără să învăț ceva.

Astfel, în 2020 am citit la fel de mult ca în 2019, nu mi s-a schimbat obiceiul de aproximativ 4 cărți pe lună, însă am avut și momente când tot ce îmi doream era doar să mă uit la un film sau la o emisiune unde tot ce trebuia era să clipesc.

Eu nu consum cărțile de pe device-uri și nici nu am răbdare să merg în librării, așa că mă număr printre cei care au continuat să comande cărți online (și fac asta dinainte de pandemie).

Dar ce am observat și din ce am mai citit pe ici-colo, la nivel european vânzarea de carte a avut pierderi de 80-90%. Evident, este și cazul nostru – să nu uităm că totuși suntem pe ultimul loc în Europa din punct de vedere al cărților citite într-un an, pe cap de locuitor.

În schimb, în 23 aprilie (și am retinut data doar pentru că 23 este numărul meu preferat) a fost ziua Internațională a Cărții, când Elefant.ro și Libris.ro au înregistrat și declarat vânzări mai mari cu 60-80% față de anul anterior. Bine, asta s-a întâmplat pentru că nu prea mai aveai cum să cumperi altfel, iar cei care oricum își cumpărau cărți sau mergeau la târguri au profitat de ofertele online.

Citisem și un articol care spunea că cele mai vândute cărți au fost Dragoste în vremea holerei și Ciuma, însă în topul Elefant avem:

1. Arta subtilă a nepăsării – Mark Manson (un bestseller de dezvoltare personală vândut la nivel global în peste un milion de exemplare)
2. Povestea mea – Michelle Obama (o carte care rezistă de mai mulţi ani în topuri, scrisă de fosta FLOTUS)
3. Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina (revelația literaturii ruse contemporane)
4. Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris (bestseller internaţional, cu peste 3 milioane de exemplare vândute global)
5. Unfu*k Yourself. Eliberează-ţi mintea şi trăieşte-ţi viaţa – Gary John Bishop (și el un bestseller de dezvoltare personală)

Ce aș mai dori să subliniez este că eu nu cred faptul că dezvoltarea vine doar din cărțile care au asta scris pe copertă, cu litere strălucitoare, ci din orice îți pică în mână. Și cred că beletristica are un rol important în viețile noastre – în a ne deschide mintea/ universul și a învăța să observăm ce se întamplă în jur și să ascultăm poveștile oamenilor.

Câteva cărți pe care eu le recomand cu o mare căldură și care îmi vin acum în minte uitându-mă la rafturile de lângă mine sunt:

• Femei care aleargă cu lupii
• Acolo unde cântă racii
• În pat cu regele
• titlurile editurii Baroque Books
• cărțile medicului Vasi Rădulescu – oricare dintre ele
• oricare dintre cărțile lui Irvin Yalom sau Joe Dispenza
• Rivalele
• Pachinko

și lista ar putea continua muuuult, dar tocmai de aceea am deschis un cont de instagram unde public citatele din cărțile citite în ultima perioadă (poate așa bucur și alte suflete) și te invit să mă urmărești pe @booklightz, poate găsești inspirație de cărți noi.

Și nu uita: dacă mergi într-o casă fără cărți… fugi!

—-

Capitolul 2. MUZEE

Eu cred cu tărie că reticența oamenilor de a-și relua activitatea la parametrii trecuți, dar mai ales criza economică ce ne paște vor produce niște efecte serioase și în consumul de artă. Pentru că târgurile, expozițiile, festivalurile – astea sunt în primul rând evenimente sociale, de care nu am mai avut parte sau au fost privite cu reticență în ultimul an.

Un lucru foarte important pe care l-am observat pe parcursul anilor este că nu suntem obișnuiți sau dispuși să plătim pentru artă. Să nu uităm cum se consumă filmele, în online. Adică ne-am cam învățat să primim lucrurile gratuit – dacă vin bine, dacă nu, aia e și mai degrabă ne petrecem timpul la o terasă, decât să plătim pentru munca asiduă a unor oameni.

De asemenea, cred că avem viziuni puțin diferite noi în bula noastră față de ce se întâmplă în afara ei, dar când scoatem capul de sub piatră ne lovim de realitatea celor care nu stau la cozi pentru muzee, ci pentru tradiții. Chiar te invit să vezi aici o poză din fața Muzeului Țăranului Român din București, poză în care erau zeci de oameni la coadă, dar nu pentru intrarea la muzeu, ci pentru târgul de mărțișoare din curte. În anii trecuți au tot fost zile ale Muzeelor, când intrarea era gratuită. Și atunci au fost cozi uriașe – ceea ce poate fi un lucru bun, însă când vine vorba despre o expoziție mai specială, unicat, dar unde biletul costa 15 lei, nu îmi amintesc să fi văzut cozi.

Am fost la muzee în pandemie și voi continua să o fac nu doar atunci când sunt expoziții speciale – ceea ce îți doresc și ție. Am vizitat și muzee virtuale, dar tot experiența fizică o prefer, unde pot avea un ghid uman.

A fost creat inclusiv un site unde sunt prezentate costumele din serialele The Crown și Queen’s Gambit – o experiență oferită la Muzeul Brooklyn pe care o recomand din toată inima. Expoziția prezintă mai multe ținute din cele două seriale Netflix, explicând modul în care evoluează cronologic aspectul lor. Separat, poți vedea secvențe din cele 2 seriale, interviuri și multe altele. Recomand sound on și enjoy.

—-

Capitolul 3. SPECTACOLE & EMOȚII

Mutarea parțială în online funcționează, dar cu limitările specifice mediului. Pentru mine este greu de urmărit un spectacol pe un ecran mic, în spatele căruia am agende, cărți sau mai știu eu ce, sau pe care pot pune oricând pauză. Am nevoie să simt emoția dintr-o sală de spectacole sau de concerte.

A fost un reset total faptul că înainte de pandemie mergeam la cel puțin două spectacole pe lună, în sală, iar brusc deconectarea asta a dispărut. Tocmai de aceea în momentul în care s-au deschis teatrele am fost printre primii care și-au rezervat bilete, din setea asta de a ieși din casă și a trăi emoții pozitive, nu frici.

Recomand spectacolele Operei din Paris, pe cele de la MET Opera, pe cele de la Teatrul Național București. Sunt locuri și reprezentații la care altfel poate nu ai avea acces. Din păcate.

Capitolul 4. MUZICĂ

A propos de concertele susținute de artistii locali, în vară au fost câteva concerte organizate la Arena Tei – în fiecare weekend, timp de aproximativ 3 luni, cu 2-300 de locuri la mese. Este destul de ciudat să merg la un concert și să stau pe scaun, dar până la urmă asta va fi normalitatea cel puțin pentru o perioadă și vorba aceea: dacă e musai, cu plăcere. Numai să ieșim din casă. 🙂

Mi-am dat seama că ceea ce am consumat eu cel mai mult în ultimul an a fost muzică și poate involuntar am făcut asta cu toții, pentru că muzica dintotdeauna a fost folosită în lupta împotriva fricii de incertitudine. Să nu uităm de celebra scenă de pe Titanic, când orchestra a continuat să cânte până în ultimul moment, deși nava se scufunda.

De asemenea, cred că îți mai amintești cum la începutul pandemiei apăreau pe net tot felul de filmulețe de prin Italia, unde oamenii cântau de la un balcon la altul sau artiști de la Operă își țineau recitalurile de la balcon.

Aspectele pozitive la tot ce se întâmplă: la aceste evenimente online au acces oameni din multe părți ale planetei – ceea ce nu s-ar fi întâmplat în afara pandemiei pentru un concert The Mono Jacks, de exemplu. La fel și în cazul spectacolelor de teatru – nu ar fi avut acces în public persoane care locuiesc în Iran sau Egipt – cum a fost cazul All Inclusive (recomand).

Așadar, timp liber și pandemie. Cum le-ai împăcat? Cu ce te-ai delectat și cum te relaxezi?